a rupe gura lumii / târgului expr. a uimi un anturaj / pe cei care te cunosc printr-o realizare deosebită. Vezi definitia »

haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »

cu tonții / toantele expr. (glum.) cu toții / toatele. Vezi definitia »

pantasíi s.f. pl. (înv. și reg.) toane, capricii, pandalii. Vezi definitia »

CEREÁLII s. f. pl. (ant.) sărbători dedicate zeiței Ceres, venerată de romani drept „creatoarea recoltelor”, care aveau loc între 12 și 19 aprilie. (< lat. cerealia) Vezi definitia »