POTÍR, potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); p. ext. conținutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. P. anal. Parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu. – Din sl. potirĩ. Vezi definitia »

TRACTÍR, tractire, s. n. (Înv.) Han; birt, ospătărie. – Din rus. traktir. Vezi definitia »

PORFIR²(O)- elem. „purpură”. (< fr. porphyr/o/-, cf. gr. porphyra) Vezi definitia »

ponír, -ă, adj. (înv.; despre oameni) rău; viclean, șiret. Vezi definitia »

AIR (AZBINE [azbín]), podiș muntos în SE Saharei (Niger). Alt. max.: 2.022 m (Mt. Bagzane). Climă aridă. Puțin populat. Vezi definitia »