PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. Vezi definitia »

ZURBÁV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Înv. și arh.) Rebel; gălăgois. – Din zurba + suf. -av. Vezi definitia »

ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești. Vezi definitia »

MARGRÁV s.m. v. margraf. Vezi definitia »

pâșcáv, -ă, adj. (reg.; despre alimente) alterat, mucegăit; (despre fructe) viermănos; zbârcit, stafidit. Vezi definitia »