MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron. Vezi definitia »

DUBLÓN s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon]. Vezi definitia »

CRUTÓN s.n. (Franțuzism) Coajă (de pâine), coltuc, mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, servind la supe și la creme. [< fr. croûton]. Vezi definitia »

MONOCOTILEDÓN, -Ă, monocotiledoni, -oane, adj., s. f. (Rar) Monocotiledonat. – Din lat. monocotyledon, fr. monocotylédone. Vezi definitia »

CHÁLON s. n. Substanță produsă de glandele cu secreție internă, care, circulând prin sânge, are acțiune inhibitoare asupra funcțiunii altor organe. [Pr.: șa-] – Cuv. fr. Vezi definitia »