BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique. Vezi definitia »

MINERALÓGIC, -Ă adj. Referitor la mineralogie. [< fr. minéralogique]. Vezi definitia »

MONOCINÉTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un fascicul) Format din particule cu aceeași viteză. [< fr. monocinétique]. Vezi definitia »

OMOFÓNIC, -Ă adj. Care ține de omofonie (2). [< fr. homophonique]. Vezi definitia »

APOLOGÉTIC, -Ă I. adj. care conține o apologie. II. s. f. 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< fr. apologétique) Vezi definitia »