péleș (-și), s. m. – 1. (Înv.) Ciucure, franj. – 2. (Olt.) Îndoitura de sus a pantalonilor prin care se trece brăcinarul. Sb. peleš „moț” (Tiktin). – Der. peleșel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum). Vezi definitia »

OBLONÁȘ, oblonașe, s. n. Diminutiv al lui oblon. – Oblon + suf. -aș. Vezi definitia »

dușíș (-șuri), s. n. – Noroc, hazard. Tc. düșüș, dișiș (Șeineanu, III, 49). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

făgáș (-șe), s. n. – Urmă, brazdă, urmă de roată. – Var. (Mold., Trans.) vagas, ogaș, hogaș, (Trans.) hăgaș, hăgău. Mag. vágás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 95; DAR). După Drăganu, Dacor., VI, 275, alterarea consoanei inițiale se explică prin încrucișarea cu mag. forga „cotitură”, ipoteză puțin probabilă. Cf. sb., cr., rut. vagaš. După DAR, var. hăgău ar proveni din mag. hágo. – Der. hoagă, s. f. (groapă cu apă; pîrîu). Vezi definitia »

TULPĂNÁȘ, tulpănașe, s. n. Diminutiv al lui tulpan². Vezi definitia »