SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle. Vezi definitia »

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar¹ + suf. -el. Vezi definitia »

PEDICÉL s. n. peduncul mic. (< fr. pédicelle) Vezi definitia »

APÉL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc. 3. Cerere, rugăminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din fr. appel. Vezi definitia »

ABEL (în „Vechiul Testament”), al doilea fiu al lui Adam și al Evei. Ucis cu invidie de fratele său mai mare, Cain. Vezi definitia »