prundác, prundáci, s.m. (reg.) pasăre care emite sunete ca ale fluierului; fluierar. Vezi definitia »

polomeác (poloméce), s. n. – Butoi, poloboc. – Var. polomeacă, polomiță, poloveac. Sb. polovnjak (Candrea). În Olt. Vezi definitia »

SANDARÁC s.n. (Chim.) Rășină naturală extrasă dintr-un conifer care crește în Africa și în Australia, folosită în industria lacurilor, a vopselelor etc. [< fr. sandaraque]. Vezi definitia »

JABRÁC, jabraci, s. m. (Reg.) Om de nimic, ticălos. – Din jabră + suf. -ac. Vezi definitia »

buiác (buiácă) adj. – 1. Nechibzuit, nebunatic. – 2. Exaltat, nebun, aiurit. – 3. Chefliu, petrecăreț. – 4. (Înv.) Exuberant, roditor. Sl. bujakŭ „nebun” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 48; Cihac, II, 32; Berneker 98). Pentru sensul 4, cf. fr. herbes folles. Cf. buiestru, buimac. Der. buieci (var. buici), vb. (a prospera, a fi din belșug; a se mîndri; a chefui); buiecie, s. f. (mîndrie, nebunie); îmbuieci, vb. înv. (a se mândri; a se îngrășa). Vezi definitia »