SIONÍSM s. n. Mișcare politică și religioasă născută din nostalgia Sionului, prezent în permanență în conștiința evreilor după exil, cauzată în sec. al XIX-lea de către antisemitismul rusesc și polonez și accelerată de afacerea Dreyfus și care, având în vedere stabilirea unei vetre naționale evreiești pe pământul strămoșesc, și-a atins scopul în 1948 prin crearea statului Israel. ◊ Sionism religios, sionism socialist. (< împrum. din germ. Zionismus, cuv. creat de către scriitorul Nathan Birnbaum (1864-1937, pseudonim: Mathias A(s)cher) în 1886, în revista sa Selbstemancipation = autoemanciparea, deriv. prin interm. suf. -ismus = -ism, din Zion = Sion, numele uneia dintre colinele din Ierusalim, apoi, p.ext., al orașului însuși < ebr. biblică Țiyyōn; rabinul Mohilever este socotit întemeietorul sionismului) [TLF] Vezi definitia »

MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. Vezi definitia »

FRIPTURÍSM s. n. (Fam.) Goană după posturi și avantaje materiale. – Friptură + suf. -ism. Vezi definitia »

MACHÍSM s. n. Empiriocriticism. [Pr.: mahísm] – Din rus. mahizm. Vezi definitia »

POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme) Vezi definitia »