ícos (icoáse), s. n. – Cîntare bisericească, în ritm de imn. Ngr. οἶϰος, în parte prin intermediul sl. ikosŭ. Sec. XVIII. Vezi definitia »

PONIVÓS, -OÁSĂ, ponivoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Ființă) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2. (Om) prost, nătâng, leneș sau urâcios. [Var.: ponihós, -oásă adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os. Vezi definitia »

ómos conj.; adv. (înv.) 1. însă, totuși. 2. de asemenea, tot așa. Vezi definitia »

FERÓS, -OÁSĂ adj. (despre compuși, minereuri) care conține fier bivalent. ♦ oxid ~ = compus al fierului bivalent cu oxigenul. (< fr. ferreux) Vezi definitia »

PILÓS, -OÁSĂ adj. (anat.) referitor la păr. ◊ (bot.; despre un organ) acoperit cu păr. (< fr. pileux, lat. pilosus) Vezi definitia »