CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție]. Vezi definitia »

CALCOZÍNĂ, calcozine, s. f. Sulfură naturală de cupru. – Din fr. chalcosine. Vezi definitia »

AMÍBĂ s. f. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode. (< fr. amibe) Vezi definitia »

práftoriță, práftorițe, s.f. 1. (pop.) praftură (v.). 2. (reg.) foale de fierărie. 3. (reg.) popă (la jocurile de cărți). Vezi definitia »

COLEDOCÍTĂ s. f. inflamație a canalului coledoc. (< fr. cholédocite) Vezi definitia »