BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNȚĂ s.f. Calitatea unui lucru de a fi transcendent (1); calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale (1). [Cf. fr. transcendance, lat. transcendentia < transcendere – a trece peste]. Vezi definitia »

ráină (-ne), s. f. – Cratiță. Origine îndoielnică. După Scriban, din germ. reine „curățare”. În Trans. și Banat. Vezi definitia »

GĂINÚȘĂ, găinușe (găinuși), s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Găinușă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. Cărăbuș, corlă. 5. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ușă. Vezi definitia »

SULFOCIANÚRĂ s.f. Cianură de sulf; rodanură; tiocianat. [Pron. -ci-a-. / < fr. sulfocyanure]. Vezi definitia »