BARABA sau BARBARA (în „Noul Testament”), tîlhar iudeu, căpetenie de răzvrătiți și ucigași. Eliberat cu ocazia sărbătorilor de Paști, cînd poporul, pus să aleagă între el și Hristos, a preferat ucigașul nevinovatului. Vezi definitia »

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber. Vezi definitia »

scabá s.f. (reg.) pasăre răpitoare de zi de talie mare, cu coada albă; codalb. Vezi definitia »

MASTABÁ s.f. Mormânt egiptean în formă de trunchi de piramidă. [Pl. -le. / < fr. mastaba, cf. ar. mastaba – bancă]. Vezi definitia »

REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare) Vezi definitia »