OSTENTÁȚIE s.f. (Liv.) Atitudine de paradă, de provocare; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, var. ostentațiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione]. Vezi definitia »

DISTRÁCȚIE s.f. 1. Ceea ce amuză, distrează; petrecere, amuzament. 2. Neatenție. [Gen. -iei, var. distracțiune s.f. / cf. fr. distraction, lat. distractio]. Vezi definitia »

policíe¹, s.f. sg. (reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. (în forma: polici) ninsoare în formă de mici particule sferice; mielușei. Vezi definitia »

PROSEXÍE s. f. (psih.) atenție concentrată. (< fr. prosexis) Vezi definitia »

ENTEROSTOMÍE s. f. anastomoză a unei anse intestinale la peretele abdominal. (< fr. entérostomie) Vezi definitia »