NÉUMĂ s. f. semn de notație muzicală constând din puncte și virgule fără portativ, în evul mediu pentru cântarea liturgică. ◊ grup de note emise dintr-o singură respirație. ◊ parte dintr-o frază muzicală bisericească a cărei ultimă silabă se prelungește sau care este cântată fără cuvinte. (< fr. neume, lat. neuma) Vezi definitia »

PERIGASTRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a seroasei stomacului. [Cf. fr. périgastrite]. Vezi definitia »

grívă, gríve, s.f. (pop.) cățea (vărgată la gât). Vezi definitia »

idiómă, idióme, s.f. (înv.) însușire. Vezi definitia »

POÁNTĂ s.f. I. Partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o glumă, dintr-o epigramă etc. II. Vârful pantofilor de balet. ♦ Cea mai importantă poziție din baletul clasic, executată numai de balerine pe vârful picioarelor. [Pron. poan-. / cf. fr. pointe]. Vezi definitia »