pánglică (pánglici), s. f. – 1. Cordea, bantă, fașă. – 2. Decorație. – 3. Tenie. – Var. (Trans.) pantlică, (Munt.) pamblică, (Banat) plăntică. – Mr. panglică. Germ. Bandel, prin intermediul mag. pántlika (Miklosich, Fremdw., 116; Gáldi, Dict., 149; Bernard 35), cf. ngr. παντλῆϰα, sb., rut. pantlijka, ceh. pantlička. – Der. panglicar, s. m. (fabricant sau vînzător de panglici; scamator, prestidigitator, iluzionist); panglicărie, s. f. (fabrică sau prăvălie de panglici; scamatorie, șarlatanie). Vezi definitia »

MUCOVISCIDÓZĂ s. f. boală congenitală ereditară carac-terizată printr-un exces de viscozitate a secreției glandelor exocrine. (< fr. mucoviscidose) Vezi definitia »

BURLÉSCĂ s.f. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter comic accentuat, cu tendințe de bufonerie și grotesc. [Cf. fr. burlesque, it. burlesco]. Vezi definitia »

ANTROPOMORFÓZĂ s. f. totalitatea modificărilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, în procesul de antropogeneză. (< fr. anthropomorphose) Vezi definitia »

VÍRGULĂ s. f. 1. semn de punctuație (,) care marchează o pauză foarte scurtă în citire și care separă diferitele părți ale propoziției sau unele propoziții în cadrul frazei. ◊ semn care arată când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale. 2. (mat.) semn care separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. (< fr. virgule) Vezi definitia »