PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

SIDEREMÍE s. f. prezența fierului în sânge. (< fr. sidérémie) Vezi definitia »

VAGOTONINEMÍE s. f. prezența de vagotonină în sânge. (< fr. vagotoninémie) Vezi definitia »

REPÚLSIE s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. répulsion, lat. repulsio) Vezi definitia »

ACROMELALGÍE s.f. (Med.) Acces de durere în degetele de la mâini și de la picioare. [Gen. -iei. / < fr. acromélalgie, cf. gr. akron – extremitate, melos – membru, algos – durere]. Vezi definitia »