VECHITÚRĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură. Vezi definitia »

CANÍSĂ s. f. crescătorie de câini. (după fr. caniche) Vezi definitia »

perlă asimetrică, găsită în scoici cu cohilie informă. Prin preferința sa pentru lipsa de simetrie și de echilibru stabil, noua artă a fost asemuită cu această scoică strâmbă asimetrică. Vezi definitia »

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. boutonnière. Vezi definitia »

COLELITIÁZĂ s. f. litiază biliară. (< fr. cholélithiase) Vezi definitia »