CAVI- elem. cavo-. Vezi definitia »

pristăví (pristăvésc, pristăvít), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv. Vezi definitia »

perilaví, s.n. (înv.) bun, avere. Vezi definitia »

TÂRCĂVÍ, târcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj. Vezi definitia »

VIZAVÍ adv. Peste drum, (față) în față. ♦ Față de..., în raport cu... [< fr. vis-à-vis]. Vezi definitia »