ulucí, ulucésc, vb. IV (reg.) a netezi ulucile sau scândurile dușumelii la o casă. Vezi definitia »

scobáci¹, scobáci, s.m. (reg.) scobar, scobai, poduț (pește de râu). Vezi definitia »

mărdăcí, mărdăcésc, vb. IV (reg.) a terfeli, a murdări. Vezi definitia »

pritoci, pritocesc v. t. (er. – d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula. Vezi definitia »

rătăcí (rătăcésc, rătăcít), vb. – 1. A pierde; a răzleți. – 2. A greși drumul, a se abate din cale. – 3. A înstrăina, a aliena. – 4. A hoinări, a vagabonda. Origine îndoielnică, dar probabil expresivă, cum o arată suf. -ci. Trebuie să țină de familia expresivă a lui răcan, cf. rătăcanie. Der. din lat. errātĭcus (Pușcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Pușcariu, Dimin., 141) este neconvingătoare. – Der. rătăceală, s. f. (pierdere a drumului); rătăcitor, adj. (hoinar, pribeag). Vezi definitia »