COMĂNÁC¹, comănace, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. ◊ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări. 2. Acoperământ al capului asemănător cu comănacul¹ (1) purtat odinioară de bărbați. ♦ Căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. [Var.: comanác s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

SIREÁC, -Ă adj. v. sărac. Vezi definitia »

BABA NOVAC (c. 1530-1601), căpetenie de haiduci, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul. S-a distins în luptele cu turcii, în bătălia de la Șelimbăr (1599) și în campania din Moldova (1600). Ars de viu la Cluj, după ce a fost jupuit de piele în piața centrală a cetății din ordinul nobilimii maghiare. Vezi definitia »

ANAFRODIZIÁC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină încetarea dorințelor sexuale. // s.m. și f. Cel care nu are dorințe sexuale, ale cărui organe sexuale sunt atinse de atonie. [< fr. anaphrodisiaque]. Vezi definitia »

PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Prusiei sau este originară de acolo; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau populației ei, privitor la Prusia sau la populația ei; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. Vezi definitia »