BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ◊ Barieră socială = situație prin care este denumit în sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare socială ierarhic inferioară într-o grupare socială superioară. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Din fr. barrière. Vezi definitia »

CITOLIZÍNĂ s. f. enzimă care produce citoliza. (< fr. cytolysine) Vezi definitia »

ENDOPLÁSMĂ s.f. Masa centrală a citoplasmei. [< fr. endoplasme, cf. gr. endon – înăuntru, plasma – formație]. Vezi definitia »

CURBÉTĂ s.f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. [< fr. courbette]. Vezi definitia »

PLASMAGÉNĂ, plasmagene s. f. (Biol.) Genă din citoplasmă. – Din fr. plasmagène. Vezi definitia »