scălúș, scălúși, s.m. și scălușe, scălúșari, s.n. (reg.) 1. specie de lăcustă; cosaș, căluț. 2. gândăcel de culoarea arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; înv.) căluș (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) spetează a jugului; cui care ține polița jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn în formă de triunghi așezat între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a măcină mai mare sau mai mărunt. 7. (s.n.) căluș de vioară. 8. (s.n.) bucată de lemn pusă la capătul unei funii, pentru a putea fi apucată mai bine. 9. (s.n.) cârlig (la coasă). 10. (s.n.) laț pentru prins păsări. 11. s.n. semn la urechile oilor (făcut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecătoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; pârleaz. 13. (s.m.) jocul „călușul”. Vezi definitia »

ULIÉȘ, ulieși, s. m. Ulișor. – Din uliu + suf. -eș. Vezi definitia »

făcláș, făcláși, s.m. (reg., înv.) purtător de faclă (v.); făcliaș. Vezi definitia »

surdomáș (-și), s. m. – 1. O anumită boală de copii. – 2. Larva viermelui Tenebrio molitor. – Var. surdumaș, Banat strădomaș. Sb. srdomaši (Candrea). Vezi definitia »

PÂNDÉȘ, -Ă, pândeși, -e, adj. (Rar) Care pândește, pândaci. – Din pând[ar] + suf. -eș. Vezi definitia »