LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș. Vezi definitia »

CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. Vezi definitia »

PONCÍȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș. Vezi definitia »

NAȘ¹ s. m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ. Vezi definitia »

SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase (Dipsacus pilosus). – Scai¹ + suf. -uș. Vezi definitia »