FINISTÉR s. n. promontoriu. (cf. Finisterre) Vezi definitia »

METAMÉR, -Ă I. adj. (chim.; despre corpuri) care prezintă metamerie. II. s. n. 1. segment primitiv al embrionului, provenind din mezoderm, care se scindează în fragmente regulate. 2. fiecare dintre segmentele din care este format corpul la viermi și la artropode. (< fr. métamère) Vezi definitia »

CRISTALIFÉR, -Ă adj. care conține cristale. (< fr. cristallifère) Vezi definitia »

DÉXTER, -Ă adj. (rar) abil, îndemânatic. (< lat. dexter) Vezi definitia »

sniffer, snifferi s. m. (tox.) persoană care prizează droguri. Vezi definitia »