ÓRTIC, -Ă adj. (Mat.) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. [< fr. orthique]. Vezi definitia »

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. Vezi definitia »

MONOPÓDIC, -Ă, monopodici, -ce, adj. (Bot.) Monopodial. – Din engl. monopodic. Vezi definitia »

CUTANÉIC, -Ă, cutaneici, -ce, adj. De piele. [Pr.: -ne-ic] – Cutaneu + suf. -ic. Vezi definitia »

PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique. Vezi definitia »