STÓLĂ¹ s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola) Vezi definitia »

a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) Vezi definitia »

FEREASTRĂ, ferestre, s. f. (Auto) Deschidere laterală practicată pe cilindrii motoarelor cu ardere internă al căror mecanism de distribuție este fără supape. Prin aceste deschideri se aspiră amestecul proaspăt (fereastră de baleiaj) sau se elimină gazele arse (fereastră de evacuare); se mai numesc și lumini. Vezi definitia »

SUBRÁMURĂ, subramuri, s. f. Sector de activitate subordonat unei ramuri (2). – Sub¹- + ramură. Vezi definitia »

CREATINÍNĂ s. f. Derivat al creatinei, care se găsește în sânge și în urină. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créatinine. Vezi definitia »