ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ. Vezi definitia »

SINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (despe fapte, fenomene) care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent; sincron. 2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evoluție. 3. (despre două ceasornice) care arată simultan timpuri egale. (< fr. synchronique) Vezi definitia »

SAPROPÉLIC, -Ă adj. Care conține sapropel. [< fr. sapropélique]. Vezi definitia »

DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus) Vezi definitia »

inopleménic, inopleménici, s.m. (înv.) om de alt neam. Vezi definitia »