OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. ♦ buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative. ◊ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis) Vezi definitia »

cașcavál (cașcaváluri), s. n. – Brînză tipică gen șvaițer. Mr., megl. cășcăval. It. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kașkaval, cf. Șeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Türk. St., I, 56, s-a înșelat crezînd că termenul provenea din rom. În schimb pare a fi rom. mag. kaskavál (Edelspacher 15). Forma it. se explică pe baza lui cavallo „un anume tip de brînză” (Iordan, BF, VI, 174). Vezi definitia »

BRACTEÁL, -Ă adj. Referitor la bractee. [Pron. -te-al. / < fr. bractéal]. Vezi definitia »

MUZEÁL, -Ă adj. referitor la muzeu; de muzeu. (< germ. museal) Vezi definitia »

BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis. Vezi definitia »