INTONÁȚIE, intonații, s. f. 1. (Muz.) Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet. 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. [Var.: (rar) intonațiúne s. f.] – Din fr. intonation. Vezi definitia »

HEMATORAHÍE s. f. hemoragie intrarahidiană. (< fr. hématorachis) Vezi definitia »

GASTRECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a stomacului. [Gen. -iei. / < fr. gastrectasie, cf. gr. gaster – stomac, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »

ORDALÍE s.f. Probă judiciară în evul mediu, constând în supunerea la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.). [Gen. -iei. / < fr. ordalie, cf. frank. ordal – judecată]. Vezi definitia »

PIRATERÍE, piraterii, s. f. Faptă prin care membrii echipajului unui vas, prin amenințări și violență, răpesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate pe bordul lui; infracțiune săvârșită de autorii acestei fapte. ♦ Piraterie aeriană = (infracțiune care constă în) acte de amenințare și violență săvârșite de o persoană sau un grup înarmat asupra echipajului unui avion în scopul schimbării itinerarului acestuia. – Din fr. piraterie. Vezi definitia »