Definita cuvantului alfa
álfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc. Gr. ἄλφα. Intră în comp. cu cea de a doua literă a alfabetului gr., în alfavita, s. f. (alfabet), din gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de alfabet, s. n. (din fr. alphabet), cu der. alfabetic, adj.; alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu alfa
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer. Vezi definitia »
TRIUMFÁ vb. I. intr. 1. A birui, a învinge. 2. (Fig.) A reuși, a ieși învingător. 3. A se mândri cu o izbândă, a jubila. [Pron. tri-um-, p.i. triúmf, 3,6 -fă. / < lat. triumphare, cf. fr. triompher]. Vezi definitia »
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif. – Fr. tarifer. Vezi definitia »
ÁLFA s.n. invar. (Bot.) Plantă graminee din nordul Africii și din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa]. Vezi definitia »
COAFÁ vb. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. (< fr. coiffer) Vezi definitia »