CONTRADÍCȚIE s.f. 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradicțiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction]. Vezi definitia »

TURCÍE s. f. (Înv., în expr.) Pe turcie = în limba turcă. – Din turc + suf. -ie. Vezi definitia »

CARDIOMIOPATÍE, cardiomiopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile miocardului. [Pr.: -di-o-mi-o-] – Din engl. cardiomiopathy. Vezi definitia »

sultăníe s.f. (înv.) demnitatea de sultan; sultanat. Vezi definitia »

MICROSOCIOLOGÍE s. f. 1. studiu sociologic al microgrupurilor. 2. curent pozitivist în sociologia contemporană, care consideră, în spirit idealist-subiectiv, că factorul fundamental al vieții sociale îl constituie relațiile afective din cadrul unor microgrupuri. (< fr. microsociologie) Vezi definitia »