AUREÁLĂ, aureli, s. f. (Pop.) Aurire. [Pr.: a-u-] – Din auri + suf. -eală. Vezi definitia »

CICLOALCHÉNĂ, cicloalchene, s. f. (Chim.) Hidrocarbură ciclică nesaturată cu o dublă legătură în moleculă. [Pr.: -clo-al-] – Din fr. cicloalkène. Vezi definitia »

VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică. Vezi definitia »

PARAGÓGĂ s.f. Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). [< fr., gr. paragoge]. Vezi definitia »

ACETÓNĂ s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc. (< fr. acétone) Vezi definitia »