Definita cuvantului dativ
DATÍV s.n. Caz al declinării, în care stă de obicei complementul indirect și care răspunde la întrebarea „cui”. ◊ Dativ etic = cazul dativ în care pronumele neaccentuate mi, ți arată persoana care este interesată (afectiv) în acțiune. [< lat. dativus, cf. fr. datif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dativ
ACUMULATÍV, -Ă, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. – Din fr. accumulatif. Vezi definitia »
operativ Vezi definitia »
DISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus) Vezi definitia »
IMAGINATÍV, -Ă, imaginativi, -e, adj. Dotat cu o imaginație vie. – Din fr. imaginatif. Vezi definitia »
FIGURATÍV, -Ă adj. 1. Cu figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Bazat pe reprezentarea plastică a realității. [Cf. fr. figuratif, lat. figurativus]. Vezi definitia »