NAVISFÉRĂ s.f. (Rar) Instrument pentru identificarea aștrilor, constând dintr-o sferă pe care sunt înregistrate la scară stelele folosite în navigație. [< navi- + sferă]. Vezi definitia »

TÓPICĂ s.f. 1. Ordinea cuvintelor într-o propoziție sau a propozițiilor într-o frază. ♦ Parte a sintaxei care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (În retorica antică) Studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. [Cf. fr. topique, lat. topica, gr. topika]. Vezi definitia »

ASCÉZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse) Vezi definitia »

ZBICIÚȘCĂ, zbiciúști, s. f. (Banat, Trans.) Biciușcă. (din zbici³ + suf. -ușcă; cf. biciușcă) Vezi definitia »

TIFLOAPENDICÍTĂ s. f. inflamație a apendicelui și a regiunii cecului² pe care acesta este implantat. (< fr. typhlo-appendicite) Vezi definitia »