ȘÚIER, șuiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascuțit și puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; șuierătură. 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mișcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală; șuierătură. 3. Sunet ascuțit, strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirenă etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; șuierătură. 4. Sunet sau țipăt (ascuțit) scos de unele animale și păsări; șuierătură. [:Pr.: șu-ier] – Din șuiera (derivat regresiv). Vezi definitia »

HETEROPTÉR, heteroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi pe jumătate chitinizată și în rest membranoasă, iar cu a doua pereche în întregime membranoasă; (și la sg.) insectă din acest ordin; hemipter. – Din fr. hétéroptères. Vezi definitia »

VELIÉR s. n. navă cu vele. (< it. veliero) Vezi definitia »

BAJOAIÉR s.n. 1. Fiecare dintre cei doi pereți laterali ai unei ecluze. 2. Fiecare dintre cele două plutitoare laterale ale unui doc plutitor. [Pron. -joa-ier. / < fr. bajoyer]. Vezi definitia »

POLIESTÉR s.m. Ester multiplu. [Pron. -li-es-. / < fr. polyester]. Vezi definitia »