CATAZONĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. kata „complet” + fr. zone „zonă”) s. f. Zonă de mare adîncime (12-30 km) a scoarței Pămîntului, corespunzătoare gradului de dezvoltare maximă a metamorfismului general, caracterizată prin temperaturi de 400-700ºC și presiune litostatică puternică, ambele crescînd cu adîncimea și puțin stres slab sau chiar inexistent. Principalele roci caracteristice c. sînt: eclogitele, micașisturile, cuarțitele și marmurele. Vezi definitia »

gáidă (gáide), s. f. – 1. Cimpoi. – 2. Picior. – Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb., bg. gaida. – Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra). Der. directă din bg. (Conev 104) nu este posibilă. Vezi definitia »

PSIHOGENÉZĂ s. f. 1. studiu al apariției și dezvoltării vieții psihice. 2. procesul apariției unei boli din cauze psihice. (< fr. psychogenèse) Vezi definitia »

IZÍNĂ, izíne, s. f. 1. Lâncezeală, moleșeală. 2. Jeg, murdărie. (din sb. jèzina (Drăganu; DAR); der. iziní vb. IV) Vezi definitia »

BLASTOMICÓZĂ s.f. Boală provocată de blastomicete, care afectează pielea, plămânii, mușchii etc. [< fr. blastomycose, cf. gr. blastos – germen, mykes – ciupercă]. Vezi definitia »