crimă (críme), s. f. – Infracțiune gravă, omor. – Mr. crimă „păcat”. Fr. crime. După Pascu, I, 70, mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. – Der. criminal, adj., din fr.; criminal, s. m., din fr.; criminal, s. n. (tribunal criminal), din germ. Kriminal(gericht), și cu forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.; criminalist, s. m., din fr.: criminalicesc, adj. (criminal), înv. Vezi definitia »

PLUMÚLĂ, plumule, s. f. Parte a embrionului vegetal care constituie rudimentul părților aeriene ale unei plante. – Din lat. plumula, fr. plumule. Vezi definitia »

INOSTÓZĂ s. f. refacere a țesutului osos în zonele unde a fost distrus. (< ino- + ostoză) Vezi definitia »

INDIFERÉNȚĂ s. f. stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva; insensibilitate. (< fr. indifférence, lat. indifferentia) Vezi definitia »

SINGENÉZĂ s. f. Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. – Din fr. syngénèse. Vezi definitia »