Definita cuvantului cucă
cúcă4, cúci, s.f. (reg.) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu cucă
FĂGĂRĂȘEÁNCĂ, făgărășence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Făgăraș. ♦ Locuitoare din municipiul Făgăraș. – Făgărășean + suf. -că. Vezi definitia »
mănúșă (mănúși), s. f. – 1. Îmbrăcăminte pentru mîini. – 2. Toartă, mîner. – 3. Coadă de unealtă. – 4. Clanță, ivăr. – 5. Snop, mănunchi de cînepă. – 6. Fiare (pentru deținuți). – Var. mînușe. De la mînă, cu suf. dim. -uș; sing. s-a reconstituit după pl. mănuși. – Der. mănușar, s. m. (fabricant, negustor de mănuși); mănușat (var. înmănușat), adj. (cu mănuși); mănușerie, s. f. (fabrică, magazin de mănuși); înmănușa, vb. (a pune, a purta mănuși). Vezi definitia »
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne. Vezi definitia »
nárvă2, nárve, s.f. (reg.) cârcel de fier la plug. Vezi definitia »
GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. Vezi definitia »