UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. – V. uita. Vezi definitia »

AMENAJÁRE s. f. 1. acțiunea de a amenaja; organizare. 2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă. 3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor. (< amenaja) Vezi definitia »

DEVULCANIZÁRE s. f. operație de regenerare a cauciucului natural sau sintetic vulcanizat. (după fr. dévulcanisation) Vezi definitia »

CONTRABALANSÁRE s.f. Acțiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. [< contrabalansa]. Vezi definitia »

CONTAINERIZÁRE s.f. Folosire a containerelor în tehnica transporturilor. [Pron. -tai-, scris și conteinerizare. / < containeriza]. Vezi definitia »