Definita cuvantului decăzut
DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< decădea].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu decăzut
BĂÚT1 s. n. Faptul de a bea. - V. bea. Vezi definitia »
BISMÚT s. n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Fr. bismuth. Vezi definitia »
BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus]. Vezi definitia »
RĂSCUNOSCÚT, -Ă, răscunoscuți, -te, adj. Cunoscut de toată lumea, foarte cunoscut; arhicunoscut, notoriu. – Răs- + cunoscut. Vezi definitia »
artút (-tă), adj. – Șiret, viclean. Cuvînt rar, menționat o singură dată de Pușcariu, ZRPh., XVII, 110, pe baza unui glosar trans.; pare a fi un hapax mai puțin vechi decît crede Pușcariu, poate o deformare locală a unui cuvînt săs., de ex. hart. Totuși, Pușcariu și DAR se gîndesc la un lat. *artutus, de la artus „membru” (ca nasutus de la nasus), și îl explică printr-un sens intermediar de „flexibil, agil”. REW 679 îl relaționează cu ars „artă”, și 751 cu astutus. Nici una dintre aceste ipoteze nu pare posibilă. Vezi definitia »