EREMÍT s. m. sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites) Vezi definitia »

deosebit de frumos.(insusure umana) Vezi definitia »

scutecít, -ă, adj. (înv.) care dispune de formații chitinoase cu rol protector; acoperit cu scuturi (plăci) chitinoase (la unele viețuitoare). Vezi definitia »

pustiit sens opus Vezi definitia »

ÎNJUMĂTĂȚÍT, -Ă, înjumătățiți, -te, adj. Împărțit în două; redus la jumătate. – V. înjumătăți. Vezi definitia »