HURUÍT², -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat. [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui. Vezi definitia »

BATOLÍT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adîncime” + lithos „piatră”) s. m. Formă de zăcămînt a rocilor magmatice intruzive, care se prezintă în mase imense în scoarța Pămîntului, cu baza foarte largă, profund înrădăcinată în aceasta. B. ocupă suprafețe de peste 100 km², are pereții abrupți și înclinați divergent spre adîncime și acoperișul sub formă de cupolă. Prin eroziunea rocilor înconjurătoare, b. poate ieși la suprafață. Vezi definitia »

NEMĂRTURISÍT, -Ă, nemărturisiți, -te, adj. Care nu este declarat, relatat; care nu este spus deschis, pe față. – Ne- + mărturisit. Vezi definitia »

tuflit, -ă, tufliți, -te adj. în stare de ebrietate, beat. Vezi definitia »

POCNÍT, pocnituri, s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni. Vezi definitia »