AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s. f. Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naștere la echivoc. – Fr. amphibologie (lat. lit.amphibologia). Vezi definitia »

OBSTRÚCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ◊ acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio) Vezi definitia »

GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. Vezi definitia »

PLASMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). [Cf. fr. plasmo-chimie]. Vezi definitia »

PULULÁȚIE, pululații, s. f. (Med.) 1. Înmulțire rapidă și abundentă. 2. Producere rapidă de țesuturi morbide. – Din fr. pullulation. Vezi definitia »