PIROLATRÍE, pirolatrii, s. f. Cult primitiv al focului. – Din fr. pyrolâtrie. Vezi definitia »

OOGAMÍE s. f. Tip de proces sexual caracteristic algelor și ciupercilor, în care are loc unirea celulei sexuale femele mari și imobile cu o celulă sexuală masculă mică și mobilă. [Pr.: o-o-] – Din it. oogamia. Vezi definitia »

EREDOPATÍE s.f. Afecțiune moștenită sau transmisibilă ereditar. [Gen. -iei. / < fr. hérédopathie, cf. gr. heres – moștenitor, pathos – boală]. Vezi definitia »

MEGALOCEFALÍE s. f. megacefalie. (< fr. mégalocéphalie) Vezi definitia »

BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie]. Vezi definitia »