HYBRIS Hü-/ s. n. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forțelor și libertății individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească. (< gr. hybris) Vezi definitia »

DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. Vezi definitia »

bectimís (înv.) s. n. Vezi definitia »

sccris de stas a te fute Vezi definitia »

catastásis s.f. (înv.) situație, stare. Vezi definitia »