REFRACTÍV, -Ă adj. 1. care produce refracție; referitor la refracție; refractant. 2. care își schimbă brusc direcția. (< fr. réfractif) Vezi definitia »

DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. ♦ Artă decorativă = artă de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. décoratif. Vezi definitia »

SOCIOAFECTÍV, -Ă, socioafectivi, -e, adj. Referitor la motivațiile afective ale relațiilor interpersonale și sociale. [Pr.: -ci-o-a-] – Socio[logic] + afectiv. Vezi definitia »

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. Gânditor; meditativ. 2. Care se răsfrânge. ♦ Diateză reflexivă (și s.n.) = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv; (mat.) relație reflexivă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. [Cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv]. Vezi definitia »

TARDÍV, -Ă adj. (și adv.) care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. (< fr. tardif) Vezi definitia »