ÎNGEMĂNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire; îmbinare. – V. îngemăna. Vezi definitia »

FÂȘCÂITOÁRE, fâșcâitori, s. f. (Reg.) Mic instrument cu care se șuieră. – Din fâșcâi + suf. -(i)toare. Vezi definitia »

LUCÍRE, luciri, s. f. Faptul de a luci; strălucire. – V. luci. Vezi definitia »

OCUPÁRE s.f. Acțiunea de a ocupa și rezultatul ei; luare în stăpânire. [< ocupa]. Vezi definitia »

GENERALIZÁRE s. f. acțiunea de a (se) generaliza. ◊ operație logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esențiale ale unor obiecte asemănătoare. (< generaliza) Vezi definitia »