Definita cuvantului declinare
DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. [< declina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu declinare
DIFUZÁRE, difuzări, s. f. Acțiunea de a (se) difuza și rezultatul ei; răspândire, propagare. – V. difuza. Vezi definitia »
ÎNJOSÍRE, înjosiri, s. f. Acțiunea de a (se) înjosi și rezultatul ei; umilire, dezonorare, degradare. – V. înjosi. Vezi definitia »
barbotare, barbotări s. f. (tox.) operațiune de filtrare a fumului de canabis cu ajutorul unor instrumente artizanale. Vezi definitia »
care aparține numerelor naturale. Vezi definitia »
PĂTRÚNDERE, pătrunderi, s. f. Acțiunea de a pătrunde și rezultatul ei; penetrație, răzbatere. ♦ Fig. înduioșare, impresionare; emoție. ♦ Fig. Capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte; pricepere, iscusință; perspicacitate. ♦ Fig. Convingere, încredințare; tărie. – V. pătrunde. Vezi definitia »