Definita cuvantului declinare
DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. [< declina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu declinare
DEPLANÁRE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. – Des1- + plan. Vezi definitia »
ÎNGHESUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înghesui; înghesuit1. – V. înghesui. Vezi definitia »
CARENÁRE, carenări, s. f. (Rar) Carenaj. – V. carena. Vezi definitia »
DEPARAZITÁRE, deparazitări, s. f. 1. Acțiunea de a deparazita și rezultatul ei; distrugere a paraziților; despăduchere. 2. (Tehn.; în sintagma) Deparazitare radioelectrică = combatere a perturbațiilor radioelectrice produse de instalațiile tehnice (paraziți industriali) prin acționarea directă asupra surselor care le provoacă. – V. deparazita. Vezi definitia »
PUDRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) pudra și rezultatul ei. – V. pudra. Vezi definitia »